| 
| 
(Comming soon)
· PSP Firmware, PSP Hacks, PSP Homebrew, PSP Games, PSP Modare ·
PSP | NGP | PS2 | PS3 | Xbox | Wii | DS | Apple | PC | Retro | 
Tekken 6 – Recenzia utilizatorilor
* Publisher: Namco Bandai Games America
* Dezvoltator: Namco Bandai Games
* Gen: 3D Fighting
* Data Lansarii: Noiembrie 24, 2009
* Rating: Teen
Prima mea intalnire, ca sa-i spun asa, cu seria Tekken a fost prin 2005 mi se pare, la ziua unui coleg de scoala care inchiriase un PlayStation impreuna cu cateva jocuri, printre care si “Tekken 3″. Eu nu mai vazusem asa ceva (vorbesc de Tekken, nu de consola 
) asa ca m-a acaparat imediat, in ciuda faptului ca respectivul coleg ma zvanta in “bataie” de fiecare data; nici macar nu ma lasa sa ma ridic de jos. Tin minte ca personajul lui preferat de-atunci era Eddy Gordo (e lesne de inteles de ce). De cum am avut un PlayStation 2, am avut si Tekken 4 & 5, si cu toate ca le-am jucat ceva vreme, respectivul inca mai sterge pe jos cu mine. Totusi e doar un joc, il joc din placere si nu ma enervez (prea tare) atunci cand pierd. Si desi nu sunt un jucator hardcore, m-am bucurat imens cand am auzit ca “Tekken 5″ va veni sub forma unei portari pe PSP. Avand in vedere ca jocul respectiv mi s-a parut reusit, ati fi tentati sa credeti ca “Tekken 6″ mi s-a parut inutil. Oare?…
Pentru inceput avem cateva personaje in plus, aducand numarul total de jucatori undeva in jurul valorii de 40. Nu stiu daca pe cei noi i-ati mai vazut voi prin alte titluri Tekken, insa eu unul nu i-am mai intalnit. Ceva va spun: n-am mai intalnit un asa amalgam de oameni in alte jocuri de gen fighting: toti erau batausi de strada sau rapperi (seria Def Jam) ori priceputi intr-ale manuirii armelor melee (seria Soul Calibur) sau aratari intergalactice batandu-se pentru bile de sticla (seria Dragon Ball, fie ea Z, GT ori mai stiu eu ce). Nu ma intelegeti gresit, toate seriile mai sus-amintite sunt excelente din punctul lor de vedere, insa seria Tekken, inclusiv “Tekken 6″ exceleaza in creearea de presonaje colorate, precum Paul Phoenix, King, Jin Kazama, Heihachi Mishima, Steve Fox, Yoshimitsu, iar din categoria nou-venitilor fac parte Alisa Bosconovitch, Lars Alexandersson, Miguel Caballero Rojo, Bob sau Zafina. Fiecare dintre acestia are secretele lui, un set uluitor de miscari si o infatisare unica (King e o felina umanoida, Paul Phoenix e un luptator judo cam tacanit, Jin Kazama are predispozitia genetica sa se transforme intr-un demon, Yoshimitsu chiar e unul, Alisa e un android iar Zafina parca a fost crescuta de arahnide, chestii care se vad in timpul cutscene-urilor si a jocului propriu-zis). Si story-ul e unul plin de intrigi si extra-folositele rasturnari de situatie, olecuta over-the-top dar pare sa se potriveasca manusa atmosferei jocului. In esenta, toate personajele mai sus amintite intra intr-un fel de turneu de lupta ca sa rezolve probleme personale, sa castige bani ca sa aiba lovele pentru doftoria cuiva drag care e grav bolnav, razbunare sau pur si simplu ca sa vada ce-i poate muschiu’ 
. Aaa, era sa uit: avem si un boss cam suparat c-a fost pus la rece atata amar de vreme, dornic de pus pe haos si distrugere: desi cliseul este fumat deja de toate titlurile de genul acesta, bosii incropiti de cei de la Namco au un “je ne sais qoui” care-i disting de bosii din celelalte productii de acelasi gen. That’s pretty much it on this end….
Gameplay-ul e, ca sa parafrazez un titlu cunoscut de cinefili, “furios si iute”. De multe ori efectiv nu vezi ce te-a lovit; efectiv majoritatea miscarilor sunt fulgeratoare si-ti ia o bucatica de placinta de-a lui Cronos (a se citi “timp”) sa iti dai seama ce anume ti-a taiat chifteaua de n-ai reusit sa faci pilaf din oponent. Controalele sunt spot-on, in general timpul de raspuns e excelent si nu trebuie sa fii cine stie ce expert ca sa pui majoritatea inamicilor in dificultate. Avem la dispozitie atacuri simple precum high kick, low kick, la fel si cu pumnii, sau combo-uri care se traduc in miscari spectaculoase odata puse in practica pe terenul de batalie, desi eu mai mult practic arta pagana a button-mashingului. Fiecare din jucatori are propriul stil de lupta si nu poseda abilitatea de a scoate din burta arme melee ca-n “Mortal Combat” (cu mici exceptii), si este inarmat cu ditamai dulapul plin de miscari, dulap din care va dura ceva sa scoateti toate rufele. Dupa fiecare lupta primesti bani, bani pe care-i poti investi in achizitionarea unor noi articole vestimentare pentru luptatorul preferat. Ca moduri de lupta avem Arcade Battle, Story Battle (desi acesta difera de cel de pe consolele mai dotate din punct de vedere hardware, fiind inlocuit cu ceva asemanator celui din “Tekken 5″ – parerea mea e mai bine asa pentru un joc portabil), Ghost Battle (ai optiunea sa descarci ghost-uri), Challenge Battle, ad-hoc multiplayer (no true online :’( ) si Practice. Modul “Challenge Battle” contine la randul lui modurile Time Attack, Survival sau Gold Rush (ideal pentru cei care gasesc cea mai mare placere in joaca de-a Sims cu personajul preferat). Oricare varianta ai alege-o, nu te poti plange ca nu ai ce face. Singurele chestii care nu mi-au placut a fost faptul ca nu mai poti configura toate butoanele in asa fel incat sa fie toate asociate cu cate un combo (jocul iti cere ca butoanele [], ^, O si X sa fie asociate cu miscari de baza; in “Tekken: Dark Resurrection” nu ti se impunea asa ceva) si absenta mini game-urilor.
Grafic vorbind, “Tekken 6″ pe PSP a reusit, ca “Tekken: Dark Resurrection” de altfel, sa ma faca sa simt ca joc un titlu de “consola de casa”, si prin asta inteleg PS3/XBOX 360 (chiar, cum de a ajuns franciza “Tekken” pe cutia-minune a lui Gates & Co. ?), in sensul ca feelingul e acelasi, grafica n-o fi ea High Definition insa e just right, animatiile participantilor sunt printre cele mai bune, efectele speciale au primit si ele o mica revizie (mai evidenta pe next-gen) iar cutscene-urile sunt dureros de elaborate. Ce mai, un deliciu ! 
La partea audio, efectele sonore par in mare parte aceleasi (cu exceptia celor dezvoltate pentru personajele noi), iar coloana sonora e compusa din acelasi gen de beat-uri tehno, disco sau whatever; sunt potrivite insa coloana sonora in sine pare saraca din punctul de vedere al numarului de piese. Oricum intregeste frumos pachetul multimedia (mie-mi place melodia de fundal din timpul meniului).
Concluzie: Desi purcederea pe taramul Tekken pentru a sasea oara la rand ti s-ar putea parea inutila, mai ales pe o consola portabila, mai ales avand in vedere excelentul “Tekken: Dark Resurrection”, eu spun ca merita sa-l incercati, deoarece ofera chiar multisoare personaje noi ce aduc cu sine o si mai mare varietate, noi level-uri frumusele si cu jumatati ascunse si nu in ultimul rand, un nou capitol din istoria Tekken si o data de productie mai noua. Tuturor le place sa aiba ce e mai nou, si chiar daca acest titlu nu aduce mari imbunatatiri, rafinarile aduse sunt menite macar sa va faca sa-i dati tarcoale acestui titlu plin de energie si de hype portat pe bunul si deja batranul (pentru cine are PSP Phat) pachet gameristic intitulat PlayStation Portable. Long live The King of the Iron Fist Tournament!
Autor: snookerdog89
Forum: Tekken 6
© Copyright PSP-Fanatik.ro | We take PSP to another dimension 2009-2011. Toate drepturile sunt rezervate.