| 
| 
(Comming soon)
· PSP Firmware, PSP Hacks, PSP Homebrew, PSP Games, PSP Modare ·
PSP | NGP | PS2 | PS3 | Xbox | Wii | DS | Apple | PC | Retro | 
BlazBlue: Calamity Trigger Portable – Recenzie utilizatorilor
* Publisher: Aksys Games
* Dezvoltator: Arc System Works
* Gen: 2D Fighting
* Data Lansarii: Martie 10, 2010
* Rating: Teen
Desi n-am apucat sa joc seria Guilty Gear, acest joc ma duce imediat cu gandul la Guilty Gear X2; am o copie pe undeva, insa nu m-am atins de ea fiindca rasnita mea n-a mai facut cunostinta cu o felie zdravana de gaming de multa vreme. “BlazBlue…” imi aminteste de acel joc in primul rand datorita stilului vizual, iar recent am aflat ca majoritatea comunitatii de gaming considera titlul “BlazBlue: Calamity Trigger” (titlu care a aparut de altfel anul trecut pe consolele mai faimoase, tinand piept unor adversari 3D foarte pusi pe daramat box-office-ul) ca fiind succesorul spiritual al seriei Guilty Gear. Si de vreme ce a intampinat recenzii foarte calduroase, cei de la Arc System Works n-au putut sa reziste tentatiei sa aduca aceasta ‘calamitate’ si in ograda scumpului nostru PSP, desi l-au adus pe usa din dos, fara prea mult ‘tam-tam’ sau cum ii mai spune astazi, hype 
. Asa ca i-au adaugat un apendice la titlu (“Portable”), l-au optimizat pana i-au sarit bitii de informatie si au carpit cu succes niscaiva aditii la gameplay-ul initial. Stiind toate acestea, putem purcede sa analizam calamitatea portabila.
OK, dati-mi voie sa va avertizez ca partea de story e incalcita rau de tot (cel putin mie asa mi s-a parut) si din ce am inteles eu, un experiment important a esuat lamentabil, lumea e la un pas de dezastru si singura speranta a omenirii sta intr-o persoana numita cam pe dos daca ma intrebati pe mine, anume un “Mr Grim Reaper”. Problema e ca respectivul nu e usor de gasit, iar odata gasit trebuie convins sa-si accepte destinul de salvator al lumii fictive prezentata in cadrul jocului. Dupa ce am lamurit asta, aflati ca fiecare personaj are o poveste proprie (istorioara de mai inainte are rol doar de background) care este mai greu de completat. Asa se face ca dupa ce am ajuns intr-un loc in care story-ul nu mai avansa si eram expediat direct in meniul principal (in cazul de fata Jin Kusaragi avea probleme sa invinga un fel de tipa-android), story-ul a ramas la 64%; deci fiecare personaj are de facut multiple alegeri si doar dupa ce le ia pe cele corecte story-ul ajunge la 100%. Eu probabil nu le luasem pe cele corecte. Vi se pare mult de lucru? Ganditi-va ca la fel e cazul cu fiecare personaj… deci cei de la Arc System Works au adus optiunea de ‘multiple choice’ in ecuatia fighterelor 2D, implementata cu destul succes, zic eu. Totusi, ne da de furca ceva mai mult decat ar trebui.
Gameplay-ul e un pic mai ciudat, tipic japonezilor – probabil si in “Guilty Gear X2″ e asa, mie asa mi s-a parut. Rundele incep cu un mic dialog intre combatanti, o tanti spune “The Wheel of Fate is turning”, iar rundele in sine se numesc ‘Rebel’ 1,2 si 3. Personajele sunt variate si excentrice, de la Jin cel de gheata, Ragna cel sangeros, delicata Noel sau Haku-men cel misterios pana la inumanul Arakune. Combat-ul e rapid si pe alocuri nu asa ‘responsive’ pe cat as fi vrut, insa per ansamblu e mai mult decat multumitor; dupa fiecare sesiune de lupte ti se acorda puncte pe care le poti cheltui pe diferite maruntisuri precum cutscene-uri sau poze. Din versiunea de consola next-gen (desi probabil ca ar trebui sa ma obisnuiesc sa-i spun current-gen) raman prezente si la datorie modurile “Arcade”, “Versus”, “Training”,”Gallery” si “Shop”, fiecare reprezentand exact ce va trece prin cap la auzul termenilor respectivi, cu mentiunea ca modul “Arcade” va trece prin toate cele zece arii de joc. Noutatea consta in modul “Legion”, care sa fiu sincer nu m-a pasionat intr-atat cat au reusit celelalte. In esenta, incepi cu un personaj si traversezi o ‘harta’ ca sa-i zic asa, unde intalnesti grupuri de inamici. Daca reusesti sa bati fiecare inamic din grupul respectiv, atunci tot grupul ti se alatura in calatoria spre sfarsitul hartii, si asa mai departe. Oricum,nu renuntati la el deoarece e grozav cand vine vorba de spargerea monotoniei, daca periplul prin acest joc poate fi numit asa– hai fie, sa-i zicem rutina. In final, combo-urile sunt variate, satisfacatoare din punct de vedere vizual si excelent gandite. Overall, the developers did a great job! ;D
Revenind la ambalajul multimedia, stilul vizual al jocului combina modelele 2D ale luptatorilor, detaliate minutios, fundalurile 3D si artwork-ul asemanator cu cele din manga si anime — insa unic si cu un feeling deosebit — intr-un amestec eclectic si fantastic care totusi pare oarecum natural si la limita dintre organic si mecanic. Intr-un cuvant, splendid! Animatiile sunt mai grozave decat te-ai astepta (tinand cont de faptul ca avem in fata un 2D-fighter), decorurile sunt minutioase si atmosferice, iar liniile ce compun fiecare personaj ii dau un aer distinct si diferit fata de celelalte. La partea care ne gadila urechile, putem alege intre doua genuri de voice-over, in speta englez sau japonez (si dati-mi voie sa va spun ca e o gramada de voice-over in joculetul acesta); efectele sonore sunt pe alocuri de proasta calitate, de parca ar fi inregistrate cu reportofonul (probabil datorita compresiei suferite in timpul trazitiei catre PSP), insa bune per total, iar soundtrack-ul evidentiaza atmosfera fiecarui stagiu, coloana sonora compusa de Daisuke Ishitwatari fiind variata si surprinzand esenta fiecarui personaj; aceasta e compusa din genuri precum lounge jazz, muzica orientala, rock simfonic si thrash metal, solo-uri de chitara pe ici-colo, precum si mici efecte distorsionale, printre multe altele. Deci, pe meleagurile audiovizuale dam de curentul unicitatii si nu intalnim ocazionalii plagiatori, lucru care ne pune un zambet mare pe fata. ;D
Concluzie: Dragii Iepurasului de Paste, daca nu aveti acasa o consola — hai,fie — current-gen, precum PS3 sau X360, atunci “BlazBlue: Calamity Trigger Portable” e la fel de bun si pe PSP, nefiind peste masura de obositor nici jucat in sesiuni mai lunguiete. Chiar si daca aveti o ‘consola de casa’, daca sunteti mari adepti al acestui stil de fighter, titlul de fata va da ocazia sa va exersati abilitatile ‘on the go’. In opinia mea acest joc este o nestemata ascunsa, asteptand in obscuritate ca sa fie descoperita si sa faca pe cineva bucuros ca detine un PlayStation Portable. Serios, nu trebuie omis. Se pare ca pana la urma nu-i chiar o calamitate de joc.
© Copyright PSP-Fanatik.ro | We take PSP to another dimension 2009-2011. Toate drepturile sunt rezervate.