Ii mai tineti minte pe cei de la studiourile Ready at Dawn? Ei au fost responsabili pentru dezvoltarea lui “Daxter”, cam acum 4 ani. Si pun pariu ca v-a placut, mie unul stiu ca mi-a placut nespus de mult. L-am ‘intrerupt’ doar atunci cand mi-am vandut primul PSP si am luat o pauza. Insa cei de la Ready at Dawn nu prea au luat o pauza, deoarece foarte probabil, la scurta vreme au mai ‘clocit’ un plan maret: sa porteze alt joc de PlayStation 2 pe PlayStation Portable; bine acuma’, nu portare in adevaratul sens al cuvantului. Intelegeti voi, ca doar sunteti mari. Insa in timp ce sa dezvolti pentru o consola portabila un joc care-l are in centru pe un personaj, sa zicem secundar, precum Daxter, din seria “Jak & Daxter” de pe PS2 e un lucru, sa-l trimiti pe Kratos si-ai sai bicepsi demni de-un semi-zeu pe PSP suna a blasfemie curata. Parca-l si vezi cum rupe PSP-ul in doua si se repede sa-ti ia beregata… Si totusi, cei de la Ready at Dawn au facut ei ce au facut, si l-au dus cu zaharelul pe nea’ Kratos sa nu faca fite si sa se poarte decent pe PSP. Ba chiar se dovedeste un adevarat “gentleman”. In ce sens? Urmati-ma si veti afla (acum stiu ca probabil deja cunoasteti tot ce-i de stiut despre acest titlu, insa faceti-mi hatarul si cititi pana la capat ).

Intamplarile din cadrul acestui titlu se petrec cu cativa ani inainte de cele din monumentalul si inovatorul “God of War” de pe PlayStation 2. Kratos l-a rugat de ceva vreme pe Ares sa-l salveze de inamic (si astfel devenind un fel de sclav al lui Ares), iar intr-un timp relativ scurt el este orbit de furie (daruita lui cu drag de taticu’ razboiului) si in aceasta furie oarba reuseste sa-si macelareasca si familia, dobandind ca urmare niste cosmaruri teribile. Si uite-asa, Kratos se pune in slujba zeilor, facand voia celor din Olimp, crezand ca acestia-l vor scapa de remuscarile si cosmarurile sale in cele din urma. La final, Kratos va fi stat in slujba marilor zei greci aproximativ 10 ani. In timpul acestei perioade armata persana invadeaza Grecia, iar Kratos este trimis ca sa inabuseasca orice tentativa de capturare a acesteia. Astfel ne trezim in orasul-port Attica, hacuind in stanga si-n dreapta cu armele – deja trademark – ale lui Kratos, insa si cu altele noi, si varsand sangele armatei persane, creaturilor mitice si a unui ditamai namile de basilisc…si asta-i doar partea de inceput. Mai incolo povestea trece spre alt punct de interes, insa totul pare bine inchegat si vom gasi chiar si unele legaturi care fac trimitere la “God of War 2&3”. Nu fac spoilere, in caz ca cineva inca nu l-a jucat. Totusi, ma indoiesc de faptul ca exista asa persoane printre voi. ;D

Legat de gameplay, veti zice cum zice tot omul: ‘La o portare niciodata nu vei gasi acelasi control impecabil pe care il are jocul pe consola de origine’. Ei, daca-i asa, aflati ca Ready at Dawn v-au taiat chifteaua din start. Controalele sunt impecabile, si intr-o anumita masura chiar mai bune decat cele de pe PS2. Tineti minte ca acolo trebuia sa selectati magia de care aveati nevoie apasand butonul corespunzator de pe D-pad? Se pierdea nitel din fluiditatea jocului datorita faptului ca trebuia sa iei mana stanga de pe joystick, Kratos avand parte de un mic ‘respiro’, si sa ti-o pozitionezi ca sa selectezi magia dorita. Ei, aici nu e nevoie de asa ceva: pus si simplu apesi R si apoi selectezi magia dorita apasand unul din butoanele X, O, /\ sau [] , fara sa trebuiasca sa intrerupi actiunile albinosului nostru grec. O alta gaselnita in materie de control o descoperim cand incercam sa ne ferim de atacuri: apasam simultan trigger-ele L si R si miscam joystick-ul in directia dorita. In rest, controalele sunt identice cu cele de pe consola mai mare. Cu R blocam atacurile, [] si /\ executa light si strong attacks, O ne prezinta o insfacare executata de Kratos pe nefericitul care se afla in calea-i iar joystick-ul controleaza directia pe care-o urmeaza pachetelul de muschi numit in mod afectuos ‘The Ghost of Sparta’. Deci la capitolul control, rezultate peste foarte bine. Excelent chiar.
Pe drum vom gasi pe alocuri mici cai laturalnice, insa nu ne vom indeparta foarte mult de la calea pe care-o va vrea jocul sa o urmam, astfel ca experienta de joc e una lineara in marea parte a jocului, cam 99%. Un fapt care m-a uimit a fost acela ca dupa ce incarci jocul nu vei mai vedea nici-un screen de loading (ei bine, inafara de faptul cand te duci unde jocul nu se asteapta sa mergi, de exemplu sa faci backtracking). Tinand cont de amploarea prezentata uneori de joc, mi s-a parut chiar un god-send. Gasim lazi cu aceleasi pene de phoenix si ochi de gorgona care ne vor upgrada barele de viata si magie, precum si lazi cu orburi rosii care ne vor permite sa ne upgradam armele.Gameplay-ul este extrem de fluid, foarte rar (mai degraba aproape deloc) mi s-a intamplat sa ‘aghete’ un pic, iar in toate aspectele gameplay-ului, jocul de fata este acelasi God of War pe care-l stim si-l iubim cu totii. Pe langa aspectul de story-mode ca sa-i zic asa, primim si un mod “The Challenge of Hades”, in esenta similar cu “The Challenge of the Gods” din jocurile precedente ale seriei, continand misiuni care au teluri bine definite. Mai primim si cateva costume bonus, foarte haioase, precum si video-uri cu “Making of…” si altele de acest gen, deci nu ne vom plictisi foarte repede daca vrem sa eliberam tot ce-i posibil. Insa daca vrem doar sa trecem prin joc precum Voda prin loboda, vom fi nitel dezamagiti de durata jocului; eu unul l-am terminat in aproximativ 6 ore de joc. Cu toate acestea, nu am absolut nici-o retinere in a va recomanda acest joc insuflat cu puterea Olimpului.

La vremea cand a aparut, Daxter a fost o revolutie vizuala pentru PSP, ridicand standardele cu un nivel mai sus pe toate fronturile, mai ales vizual: Daxter arata foarte simpatic, detaliat si animatiile erau foarte realiste. Insa oricat de impresionant arata titlul precedent al celor de la Ready at Dawn, “God of War: Chains of Olympus” detine titlul de campion absolut in materie de grafica pe platforma PlayStation Portable. Absolut toate dedesubturile graficii sunt la acelasi nivel (sau daca nu chiar, pe-aproape) cu cele din titlurile de PS2: primim tot peisaje grandioase de admirat, animatii fluide si care par extrem de veridice, texturile sunt extrem de bune, personajele sunt detaliate si ele, iar aliasing-ul aproape ca nu se vede, pe bune! Se vede ca dezvoltatorii nu s-au grabit sa-si puna in practica ideile, si bine au facut, fiindca au reusit sa extraga un maxim de putere din strafundurile PSP-ului pe care putini au reusit sa-l gaseasca. Maxim am spus! Singurele neajunsuri – daca pot fi numite asa – sunt lipsa boss-ilor mai voluminosi (doar basilisc-ul mentionat e demn de luat in seama) si prezenta a unei singure animatii de kill atunci cand Kratos foloseste optiunea de ‘grab’, desi asta e justificata probabil de putina memorie disponibila. La partea audio, cei de la Ready at Dawn au respectele mele. Coloana sonora e compusa din aceleasi sunete si vocale traditionale ca si-n celelalte jocuri God of War, insa mie aceasta mi se pare mai buna decat celelale doua; asupra lui God of War III nu ma pronunt. La voice-acting, special vocile naratoarei si ale lui Kratos mi se par superbe. Acestea sunt facute posibile datorita Lindei Hunt si a lui Terrence ‘T.C.’ Carson (inchipuiti-va mutra ce-am facut-o cand am vazut ca este de culoare tipu’; totusi are sens, Kratos a fost mulatru inainte sa fie acoperit cu cenusa. Nici ca se putea mai bine. Voice-acting-ul e facut in mod profesional, de calitate si extrem de precis. Efectele sonore sunt si ele la acelasi nivel, acompaniind coloana sonora si intregind feeling-ul jocului. [i]Some great stuff going on here…
[/i]
Concluzie: Kratos e un adevarat ‘gentleman’, daruindu-ne o grafica superba, gameplay cam ‘oldie (in sensul ca nu aduce nimic inovator) but goldie’ , o poveste care se impleteste excelent cu cea de pe PS2 – si PS3 deja, si bonus content cat sa te tina ocupat vreo doua saptamani, sau +/- nu-stiu-cat, in functie de ritmul vostru de joc. Garantat, acest joc ii va satisface pe absolut toti fanii seriei ‘God of War’, insa va fi si o ocazie grozava pentru cei neinitiati intr-ale Greciei antice de a gusta din ludica furie oarba pe care-o aduce cu sine Kratos & Co. Ce mai, un ‘must buy’ pentru oricine detine un PSP; degeaba te numesti gamer de PSP daca nu ai jocul acesta in ludoteca. Gata, am plecat sa-l tin de manuta pe Kratos, ca fara mine nu poate sa bata nici laptele.

Review 2:
In primul rand jocul se prezinta foarte bine, cu un meniu foarte simplu si bine realizat si o poveste foarte bine pusa la punct ( cu toate ca nu se intelege prea bine pana la sfarsit ). Salvarile se fac la checkpoint-uri foarte bine gandite prin niste “paraie” de lumina iar sistemul de upgrade merge extrem de bine, cu toate ca se ajunge cu toate armele la maxim pe la jumatatea jocului… Dar presupun ca acest aspect tine mult de cat de obsedat de orbe esti. Pacat ca tot jocul ia foarte putin ( mie mi-a 5 ore prima data ). Nota 9.

Grafic jocul se prezinta senzational, cu mult peste orice alt joc de PSP ( si peste multe jocuri de PS3 indraznesc sa spun ). Cu toate ca doar Kratos pare cu adevarat poligonat perfect, celelalte personaje cam lasa de dorit dar nu prea se vede asta din cauza actiunii intense ( poate doar la basilisc din cauza ca e foarte mare ). Totusi texturile si “arenele” sunt lucrate fenomenal! Mai bine de atat nu se poate! Nota 10!

Gameplay-ul este din nou fenomenal! N-am stat sa le numar, dar bat pariu ca sunt sute de combo-uri! Cu toate acestea lipsa butoanelor de pe controller-ul PS2-ului nu fac jocul decat mai bun! Ingeniozitatea schemei de control este extraordinara! Fiecare combo este folosit natural, fiecare miscare iti intra in sange! Nimic nu pare tras de par si aruncat acolo de umplutura! Este pur si simplu magnific! Nota 10!

Sunetul este o opera de arta! Cred ca daca ar fi fost un film ar fi luat Oscar. Naratoarea are o voce care se potriveste perfect in atmosfera iar voiceacting-ul personajul este mai mult decat perfect! M-am cam plictisit dar sunt nevoit sa dau din nou nota 10!

In concluzie pot sa spun ca God of War este cel mai mult joc scos pe PSP si ca fiecare detinator al acestei minunate console ar trebui sa aiba o copie in “biblioteca”. Asta daca nu il deranjeaza putin sange bineinteles!

Nota finala: 9.7