* Publisher: Rockstar Games
* Dezvoltator: Rockstar Leeds
* Gen: Modern Action Adventure
* Data Lansarii: Octombrie 20, 2009
* Rating: Mature

GTA…trei litere care au schimbat pe vecie lumea gaming-ului. Ce mare era imbulzeala in jurul primului GTA aparut prin ’97… ce mai vremuri! Imi placea sa imprastii distrugere si haos prin intermediul acelui om care mie-mi parea mic si firav; pe-atunci nici nu intelegeam ce vorbeau personajele. Nu faceam misiuni: pentru mine toata harta era o misiune in sine – sa incerc sa “curat” toata harta inainte sa ma prinda sticletii . Abia acum aflu ca o gramada de celebritati si-au imprumutat vocea personajelor-cheie din serie, celebritati precum Michael Madsen, Ray Liotta, Burt Reynolds, Dennis Hopper, Gary Busey, Samuel L. Jackson, Chris Penn, James Woods, Joe Pantoliano, Frank Vincent, Robert Loggia, Kyle MacLachlan sau Peter Fonda. Cand mi-am achizitionat un PSP nu pot sa spun ca muream de nerabdare sa joc un GTA pe adorabilul gadget, pentru ca seria GTA ajunsese la stadiul de “GTA: San Andreas”, titlu care stiam ca nu poate face bine tranzitia la scena portabila. Incercarile pe care dezvoltatorii le-au facut cu “Liberty City Stories” sau “Vice City Stories” nu m-au convins; sunt de acord ca sunt o bucatica de GTA care a fost adusa pe taramul PlayStation Portable prin multa sudoare si sapare adanca in materie gri, insa pur si simplu nu par sa urle in gura mare “Grand Theft Auto Portable”, fiind prinse mai degraba undeva intre cele doua taramuri mitice ale PC-ului/consolelor. Insa ma bucur sa vad ca indelunga mea cautare a ajuns la final si ca pot sa ma rasfat cu un GTA care intr-adevar merita sa-i fie atribuit calificativul de “portabil”. Cu mare pompa, cu surle si trambite si cu bataile de toba care se cuvin, va prezint “Grand Theft Auto: Chinatown Wars”! Acum si in varianta PSP-friendly.

“Asa arata GTA in 1997”

In tesatura story-ului ne intalnim (de data asta n-avem vreun negrotei plin cu “bici ”, “nigga” si-alte artificii verbale, desi situatia e oarecum asemanatoare) c-un pustiulica galbejit, fiu de mare mahar din Triade (a.k.a. mafia chinezeasca). Obisnuit sa traiasca pe picior mare din banii lui taticu’, acest wanna-be Don Juan pe numele-i adevarat de chinezoi Huang Lee se gaseste in bucluc odata cu moartea tatalui mai sus amintit. Vaduvit de sursa lui de bistari, Huang Lee are ca ‘next assignment’ un drum catre unchiesul sau, cu scopul de a-i duce o sabie veche, zestre de familie. Insa odata ajuns in Liberty City, galbejitul nostru oaches este salutat c-un glont in scafarlie (ca deh, doar nu credeati ca tac-su a murit din cause naturale ) iar sabia cu pricina dispare odata cu constiinta amicului nostru galben. Crezand ca Huang Lee e mort,atacatorii planuiesc sa scape de cadavru aruncand masina lor in lac (sau ocean sau ce-o fi), iar noi suntem oficial pusi in papucii lui Lee exact la timp ca sa-l impedicam sa devina saramura. De cum gasim un petic de pamant unde sa ne odihnim teasta-nsangerata, incepe grosu’ jocului si, in stilul tipic GTA, trebuie sa ne facem dreptate prin orice mijloace. Revenge is a dish best served cold, so break out your guns! ;D Stati, ca mai este: in plus fata de versiunea pentru DS avem prezenta unei reporterite bagacioase in persoana Melaniei Melard, reporterita care vrea sa ajunga rapid in topul jurnalicesc, motiv pentru care vrea sa faca un documentar in care sa demascheze implicarea Triadelor in traficul cu droguri din Liberty City. Prin intermediul ei o sa primim noi misiuni, in acelasi timp fiind foarte atenti ca dom’soara sa nu puna ochii pe ceva ce n-ar trebui. Ce si cum, aia o sa descoperiti voi.

Acusi, gameplay-ul. Acesta e mare si gras, fiindca la fel ca-n oricare Grand Theft Auto care se respecta, aici se gaseste miezu’. Putem face ce vrea muschiu’ nost’, fie sa chemam taxi-ul daca ne e lene sa ne procuram mijlocu’ de transport, jafuri, misiuni ca paramedic sau copoi, sa killarim pedestrieni cu nemiluita si sa dam bir cu fugitii la vederea sticletilor, sticleti pe care , apropo, acum trebuie sa-i pironim in primu’ zid care ne iese in cale daca vrem sa ni-i luam din carca. Putem chiar sa intram in loterii si sa ne incercam norocul la loz in plic sau mai stiu eu ce astfel de chestii funky. Marea noutate sunt, vezi bine, minigame-urile care au aparut odata cu jocul initial pe Nintendo DS. Chiar daca aici nu sunt atat de bine implementate fiindca nu avem un touch-screen si nu exploateaza atuurile sistemului PSP in modul in care-o faceau pe DS, acestea functioneaza bine si sunt o aditie binevenita, ca de exemplu atunci cand scurt-circuitezi contactul unei masini furate, cand te zbati sa iesi dintr-o masina ce se scufunda sau cauti o arma intr-un container. Iar daca te-ai plicitisit sa semeni haos si distrugere, poti incepe oricand un minigame propriu pe care mie-mi place sa-l numesc “Grand Sims Auto”, in care tu esti un cetatean care respecta regulile—sau nu—si pur si simplu sa savurezi atmosfera orasului, pentru ca in cele din urma cei de la Rockstar Leeds au reusit sa aduca pe PSP un oras viu si nuantat. Prin urmare, there’s no such thing like boredom in Liberty City, capisci? Din punct de vedere al controalelor, sunt bine pozitionate si nu starnesc crampe digitale. Joystick-ul ne controleaza galbenelul, START deschide meniul unde putem salva, citi mesajele primite printr-un sistem de mail foarte dragut, vizualiza contactele, verifica obiectivele, alcatui un curs de urmat pana la o anumita destinatie cu ajutorul GPS-ului, verifica progresele facute, gestiona aspectele de multiplayer, sa facem setarile generale, sa…..deja am ametit, sunt prea multe dom’le ::). Inapoi la subiect, butonul SELECT ne deschide interfata pentru alegerea armelor disponibile, X tinut mai indelung ne pune galbejitul sa fuga, /\ ne permite sa intram/iesim din vehicule (/\ apasat cheama un taxi), O trage cu arma selectata, cu R dam “lock-on” pe inamic, iar pe D-pad, butonul ^ centreaza camera in spatele nostru iar < si > schimba statia radio in timp ce ne aflam in masina. Those are the basics, I think…

Sa va spun ceva: am un var care poseda un DS, prilej cu care am vazut prima oara cum arata “GTA: Chinatown Wars”. L-am vazut si mi s-a parut rupere, atat ca gameplay cat si grafic. Insa grafic vorbind, pe DS paleste in comparatie cu cel de pe PSP; ecranul este mai mare si mai putin restrictiv din punct de vedere al campului vizual ,culorile sunt mai pline, texturile sunt mai ingrijite, efectul de lighting este realizat cu migala, animatiile sunt nitel imbunatatite, efectele vizuale sunt de mare clasa si orasul nu mai da impresia pe care o da pe DS avand culori ceva mai spalacite, anume aceea de oras bantuit si sters. So, five-star visuals! La partea audio, avem peste 100 de minute in plus de muzica fata de versiunea de DS, imprastiate pe parcursul a 5 noi posturi radio, iar calitatea audio pare sa fi crescut si ea un piculet. Se cam simte la timpan diferenta de spatiu dintre un cartus de DS si un UMD de PlayStation Portable. La partea de gameplay chiar daca nu poseda o interfata ideala pentru minigame-uri, poseda in plus un numar sanatos de misuni. Deci tot nu putem spune ca pe DS avem un Chinatown Wars mai bun decat pe PSP.

Concluzie: Daca voiati de o buna bucata de vreme sa puneti mana pe “GTA: Chinatown Wars” insa nu detineti un Nintendo DS, aici va gasiti doftoria. Liberty City se dovedeste a fi intradevar un oras al libertatilor, cu o gramada de inamici de caftit, misiuni de facut, sau mai stiu eu ce se gaseste in metropola care ne este pusa la dispozitie. Printre atatea de facut e usor sa te pierzi (cu firea sau cu orientarea, fiecare dupa caz), asa ca nu uitati sa mai si verificati daca sunteti vii atunci cand ecranu’ se stinge, fiindca pe bune va spun ca poti uita repede de tine intr-o asa licoare bahica precum acest joc. Oy, where’s my Molotov?